Perfect sense

Am revenit,dragilor!Până și interfața wordpress-ului s-a schimbat de când n-am mai pășit pe aici.

     Nu știu dacă știți,însă de obicei,nu obișnuiesc să mă uit la filme din diferite motive:ori mă ia somnul,ori aș ronțăi încontinuu și nu pot să ronțăi 2 ore că ar însemna să mă luați cu macaraua să mă scoateți pe ușă!

Tocmai m-am uitat la ”Perfect Sense” un film din 2011,pe care l-am ratat până acum dar care nu m-a adormit,nu m-a plictisit ceea ce înseamnă că e de văzut.

 E un film cu o încărcătură psihologică specială,puțin greoi-poate chiar dur pe alocuri,dar captivant…

Imaginați-vă lumea așa cum e ea,doar uitându-vă în jur,asta pentru început,e ca un exercițiu de înțelegere a situației!

Apoi,gândiți-vă că într-o zi s-ar extinde o epidemie globală în care,la început, oamenii sunt copleșiți de durere, însă apoi se manifestă prin pierderea mirosului,apoi a gustului și într-un final pierderea auzului însumată cu nervozitate,spaime,furii ce izbucnesc din interiorul fiecăruia descărcate asupra a tot ce prind în cale.Așa aș deveni și eu și tu…cu toții,ar fi teribil!

În toată această criză manifestată din cauza epidemiei,undeva cineva își întâlnește dragostea,Michael și Susan luptă pentru dragostea lor,ei cred cu toată puterea în continuarea poveștii oricum ar fi ea…

Susan,de meserie epidemiolog,e cea care a fost dezamăgită în dragoste,ea fiind mai mult o jucărie sexuală pe care bărbații o trimiteau acasă a doua zi,nemaiavând nevoie de ea.

Deși se caută un antidot acestei maladii necunoscute ce înconjoară lumea,nu e găsită o metodă de combatere,iar oamenii abia când își revin și observă ce e în jurul lor își dau seama de ceea ce fac,dar nu se pot controla,au câteva clipe de răbufnire,de eliberare nervoasă.

Oamenii,în afara clipelor în care își pierd controlul încep să se concentreze la ceea ce le fac bine și la ce e important pentru ei.”Toate acele lucruri mai importante decât grăsimea și făina”.

În final,cei doi se caută-se regăsesc iar atunci intervine întunericul,totuși își simt respirația unul celuilalt și par a fi tot mai aproape unul de celălalt!Așa continuă viața…

 

În concluzie,merită văzut,nu-mi place să dau note,dar pot da un calificativ:Bun!

                                                                                       

                                                                                                

                                             

                                                                                                   Cu drag,Bianca-Georgiana!

    

Rânduri cu soare

Soarele a răsărit și-mi bate nerăbdător prin jaluzele ferestrei așa că în zori de zi am deschis geamul să inspir un gram de aer proaspăt…așa*s eu matinală de felul meu!

Aud bine sau chiar mă întrebați de noutăți?”Noutăți-nou-nouțe” n-am,poate doar unele neinteresante,una ar fi că am luat vacanță și e așa de bine,de-ar fi toate zilele așa:să mă trezesc fără alarmă,să-mi beau cana de ceai verde stând în pat,să dau drumul la muzică și să-mi fac exercițiile de aerobic(apropo,am devenit sportivă,mititica de mine,sincer vă spun era și cazul,eram cam rotunjoară,acum am câteva forme la care mai lucrez,sunt în curs de modelare).

Se apropie Sfintele Sărbători ale Paștelui,parcă mai ieri era Crăciunul și ne plângeam că n-avem zăpadă,dar ne-a dat după aceea din belșug…Să nu uităm și ce reprezintă cu adevărat Sărbătoarea Paștelui,nu doar mâncare și băutură și mai apoi ajungem să luăm calea spre spital că ne-am îmbuibat până n-am mai putut!

Să încercăm să fim mai buni măcar săptămâna asta,să ne gândim și la ceilalți de lângă noi și să nu uităm că nu avem doar trup ci și o inimă care trebuie hrănită!

                        Cu drag,aceeași eu ca de fiecare dată!

 

O zi de luni

Energică,de la o vreme sunt tare energică,cam ăsta e cuvântul de bază-însă azi ajunsă acasă m-am suit în vârful patului și cu mașinăria în brațe așa că dau drumul la scris….că tot a venit primăvara puțin aerobic la degețele nu strică!

Începe să mă copleșească liniștea din jurul meu,îmi doresc să aud pași,voci,uși strântite doar ca să-mi alunge sentimentul de singurătate,iar astfel mă simt în siguranță,îmi crează un sentiment de confort,de ocrotire știind că e cineva în preajma mea.

Alarma,în fiecare dimineață e singura care mă trezește,deși aleg să mă trezesc înaintea ei ca să mă trezesc fără a mă simți obligată,astfel încât am creat un obicei de a mă trezi în fiecare dimineață în jur de 7.00 fără alarmă indiferent de zi,deși respect orele de somn și-mi place să mă răsfăț dormind pe timp de noapte!

Însă, recunosc că dacă mă trezesc mai devreme de 7.00,toată ziua dorm cu ochii deschiși;de exemplu,astăzi m-am trezit la ora 5.00 să iau un tren spre București de frică că începe facultatea fără mine însă cursurile nu s-au ținut așa că după câteva ore de stat prin facultate degeaba și plimbându-mă prin labirintul facultății de la un etaj la altul, m-am întors în locul mirific,numit ”pat” care mă tratează regește…

     Cuvântul de azi:Răsfăț!

            Plăcut răsfăț…

             I go to sleep….only that!

…dimineaţă cu surprize

Dimineaţă ce să vezi?!

Mă uit mai atentă în oglindă şi îmi dau seama că am vreo două riduri fine de expresie.Măi să fie …când au apărut aşa repede?Părul alb îmi mai lipseşte că baticul e pregătit…hi hi!Cred că fac cam multe antrenamente faciale ar trebui să renunţ să mă strâmb toată ziua în oglindă…Cică am trecut de faza aia.Oare?!Faza tot fază rămâne.

Ar trebui să mă opresc din râs că am citit undeva că doar cei care stau “împietriţi” şi c-o inimă rece n-au riduri de expresie,pe când inima mea e mult prea “hot”,uneori aş vrea să fie mai rece,dar dacă nu vrea ce să-i fac…Nu vreau să mă cert cu ea!

Încerc din răsputeri să nu mă încrunt pentru că în copilărie mi se tot repeta că îmbătrânesc mai repede şi mă urâţesc dacă stau încruntată aşa că încă încerc să evit fenomenul întipărit în minte.În plus,vă spun un secret nu-mi stă bine încruntată şi îmbufnată.

 

Închei acest post cu miros de ciocolată caldă şi portocală!

 

 

Reluat.Timp din timp

             M-am gândit să mă apuc din nou de scris.De ce?

                  Pentru că mă simt…singură în colţisorul meu ,iar patul pare mult prea mare pentru o singură persoană(adică eu,în cazul de faţă),cealaltă jumătate fiind mereu liberă…uneori,ocupată de caiete,reviste,cărţi şi “aparatul electronic conectat la lumea virtuală” .Am găsit motivul, patul e de vină mi-ar trebui unul de o persoană,poate aşa mă simt mai plină ca o lună plină!(hi hi hi)

         Aud picăturile de ploaie cum bat în geam care parcă se duc pic cu pic şi oricum lor(picăturilor) nu le pasă c-am sunete de pian în minte şi-n corp!

Revin.Revin pentru mine…că-mi face bine.Poate-i doar o amăgire,dar e una plăcută şi plină de satisfacţii!

Cuvântul care-mi vine în minte:SPERANŢĂ!

p.s. Tocmai putea deveni de nescris,noroc că s-a salvat în fişierul “ciornă”,aşadar am reuşit să postez.

…din umbră

Mă îndepărtez pentru un moment…

Voi reveni când simt că am nevoie…

Vizită oftalmologică

                    Azi mi-am luat inima în dinţi şi m-am dus la un consult oftalmologic deoarece simţeam că vederea mea a luat-o razna şi lentilele vechi nu mai făceau faţă…E razna de mult timp,dar spre aşteptarea mea dioptriile au crescut,sunt o mioapă în toată splendoarea(pentru cei care nu ştiu miopia e un defect al vederii care se produce prin imposibilitatea de a distinge imaginile aflate la distanţă)… asta mă încurcă doar la facultate când mă uit la tablă şi-n loc de o literă scriu alta astfel încât randamentul meu “facultativ” scade,noroc că am colege la care trag cu ochiul dacă nu înţeleg…

                Încă mi-e frică de operaţia de eliminare a miopiei dar peste câţiva ani o văd ca pe o alternativă perfectă,însă mai am puţintică răbdare,poate peste vreo 3-4ani o să am mai mult curaj s-o fac,aşa m-a sfătuit şi doctorul,bine că nu mi-a pus picături ca data trecută,a fost mai simplu decât credeam şi doctorul s-a uitat prin nu ştiu câte aparate stranii înăuntrul “celor doi bolnavi”(adică ochii)… am o amintiri hazlie din copilărie…hai ,să vă povestesc :

Mă iau ai mei părinţi de mânuţă şi mă duc la un consult oftalmologic,asta pe la 6 ani ,cam aşa ceva …tehnologia nu era evoluată aşa că se foloseau de  ustensilele pe care le aveau şi ţin minte ecranul ăla cu litere şi doctora mă întreabă cu ce lentilă văd mai bine şi eu îi arăt în palma dânsei ca la ala-bala-portocala una la nimereală în loc să-i spun prima ,a doua sau a treia….aşa că d-na doctor îşi cam pierduse răbdarea şi mi-a zis să mai revin dar n-am mai revenit curând.

Poate ar trebui să-mi odihnesc ochii ,adică să mă las de citit ,să mă las de navigat pe calculator sau măcar să reduc aceste activităţi dar sunt prea plăcute ca să le părăsesc.

      Cam atât…La revedere!

Testul “petelor de cerneală”

                      Navigând şi înotând prin lumea virtuală am dat peste un test …testul Rorscharh sau al “petelor de cerneală”.

                  Ce face testul ăsta?Nu,oameni buni,nu e test de sarcină(aşa cum m-a întrebat cineva)şi nu e nici un test pentru oameni nebuni şi dacă ar fi cu ce ar deranja?…Dar să revin la rolul jocului dacă-i pot spune aşa ,el descoperă personalitatea persoanei…poate avea mici erori şi spre nemulţumirea mea mă aşteptam la interpretări  mult mai dezvoltate din punct de vedere psihologic,dar au ieşit la iveală câteva idei esenţiale.

            Ce mi-a ieşit mie?Hmmm…cam aşa :că nu cedez niciodată şi nu mă mulţumesc cu puţin…că persoanele din copilăria mea au tras de aripile mele invizibile…şi că motto-ul meu ar fi că iubesc ce găsesc şi iubesc cu adevărat!

Dacă interesează pe cineva să-şi facă testul online poate să-l facă aici:

http://theinkblot.com/

                                                                                 Cu drag,Bianca-Georgiana

…despre Iulia Haşdeu

                      Dragilor, m-am convins…se-ntâmplă ceva pe undeva prin mintea mea…de vreo 2 zile de când mă uit la pereţi mă tot gândesc cum era Iulia Haşdeu şi am căutat şi m-am documentat.Uite aşa am uitat de proiectele mele “facultative”şi oricum e mult mai relaxant să citesc printre rânduri decât să fac grafice şi tabele…am rămas c-o întrebare dar n-am găsit nicăieri răspunsul,oricum 99% sunt sigură că răspunsul e negativ…deoarece era tinerică,dar a murit de tuberculoză!

„Ea nu a cunoscut – la drept vorbind – nici dragostea maternă, nici dragostea frăţească; a fost lipsită de afecţiunea unui soţ, a unui frate sau a unui copil; ea a dat tot ce a avut ca dragoste studiului şi acolo a căutat afecţiunea pe care nu o găsise în altă parte. A avut prea multă iubire în inimă (…) Ce chin înfiorător. Să te simţi făcută pentru a iubi şi să nu afli o inima care să răspundă afecţiunii tale, asta copleşeşte, ucide”. (C. Manolache- “Scântăietoare viaţă a Iuliei Haşdeu”, volum biografic apărut în 1939)

În continuare,vă las să citiţi o operă lirică a Iuliei Haşdeu:

Unei file

de Iulia Haşdeu

Sărmana filă-n care aştern
A gândului comoară
Nu ştii câte dureri se cern
Când vin spre tine iară.

Ca lumea, rece mă priveşti
Mă vezi surâzătoare
Dar rana cum s-o potoleşti
Când inima te doare?

Sunt rele care nu se scriu
Şi nu se spun în şoapte,
În ele chinu-i tot mai viu
Şi sufletul e-o noapte.

Poţi să mă plângi hârtie deci
Ca muta mărturie;
Ce grea amărăciune
Să râzi, când plânsu-nvie!

                              Cam atât pentru azi!

             Şi încă ceva nimeni nu e obligat să citească,dacă nu e pe gustul vostru e foarte simplu să închideţi dând click pe bara de meniu în dreapta pe X-ul roşu.

                                                                               Cu drag,Bianca-Georgiana!

Miros de cafea

             Miros de sfârşit de săptămână îmbinat cu mirosul de cafea…

        Am lângă mine o cană roşie….iar în interiorul ei licoarea benefică fără zahăr numită cafea…

Nu-mi permit în fiecare dimineaţă să mă răsfăţ…De exemplu, să mă trezesc fără soneria alarmei, să stau în pijamale şi-n cearceafuri cât vreau,să mă plimb din cameră în cameră în papuci pufoşi-dar şi când mă răsfăţ nu-mi mai încap în piele…mă simt ca o pisică tolănită pe preşul moale de la intrare!

Soarele neliniştit intră în locşoru’ meu,

Crezând că-i îmbietor…

Picioarele mi-se răsfaţă după masajul de dimineaţă…

Ochii îi simt amorţiţi negând că’s plecaţi în noapte,

  dincolo de anxietate!

Muzica-mi cântă lină-n surdină

Aşteptând relaxare continuă…

     Vă doresc…Vă doresc,staţi puţin să mă gândesc:

                         Un sfârşit de săptămână plăcut!

Doar o cană de cafea…

…dar poate vor deveni două transformate în noi!